Rock Liber

	Ac/Dc - Atena 28 mai 2009 04.06.2009

AC/DC Atena, 28 mai 2009 Am astept concertul cu inima stransa si emotii la stomac. Dar nu am vrut sa aflu nimic despre ce se intampla acolo. Asa ca am evitat sa citesc cronicile de pe net sau marturiile unor romani care au fost la concertele AC/DC din vestul continentului. Mai mult decat atat, m-am intalnit cu un prieten in aeroport la Timisoara care se intorcea de la Belgrad. M-a imbiat sa vad fotografii si o inregistrare pe telefon, l-am refuzat punandu-mi mainile la urechi si am tinut ochii inchisi. Asa se face ca pe 28 mai, pe la 6 seara, dupa ce am luat metroul, plin de altfel de oameni care aveau aceeasi directie ca si noi – Olympic Stadium, ne-am trezit in fata statiei de metrou cu un zid imens de “merchandising” (tricouri, sepci, insigne, cornite rosii luminoase) evident piratate, desi unii aveau instalat in varful piramidei de produse “Official Merchandising”. In drumul spre intrarea in stadion am remarcat cateva zeci de romani si ne intrebam reciproc de unde venim. Prima surpriza am avut-o inaintea intrarii in arena unde existau trei ghisee cu bilete de vanzare, in ciuda faptului ca show-ul era anuntat de cateva saptamani bune ca fiind sold out. Faptul ca nu a fost “sold out” a fost confirmat de peluza care a fost goala. A doua surpriza a fost accesul pe stadion. Oamenii de ordine au verificat biletele, le-au rupt si apoi ne-au indrumat spre intrare, fara sa ne caute in rucsace, fara sa ne ceara sa lasam sticlele cu lichide in niste spatii mai mult sau mai putin amenajate, fara sa ne opreasca accesul cu aparate foto. Asta la primul “control”. La al doilea, aflat la cateva zeci de metri mai departe, ne-au cerut doar sa avem biletele in mana ridicate de-asupra capului. Si uite-asa am intrat pe stadion. Primele doua lucruri pe care le-am observat au fost: scena imensa si merchandisingul original, au urmat punctele de vanzare a sucurilor, berilor, snackurilor. Cu greu m-am abtinut sa nu ma gandesc la organizatorii romani care te lasa sa mori de sete, te cauta pana la piele de orice, si nu te lasa nici sa fotografiezi. Cica asa cere managementul artistului. Exclus. Asa cer ei, promoterii locali, pentru ca altfel nu ar mai avea de ce sa ofere exclusivitati presei, nu ar mai vinde poze “oficiale”, nu ar mai avea prea multe atuuri sa forteze mana presei. Pentru ca le este greu sau li se pare greu sau nu-i intereseaza sa realizeze conferinte de presa sau sa intermedieze interviuri cu artistii. Uitand pur si simplu ca internetul rezolva pana si aceste lucruri. Revenind la eveniment. Show-ul a inceput cu trupa The Answer. Un rock bun, cantat corect, care mi-a amintit de Deep Purple, care insa nu m-a impresionat. Poate si de unde incercam sa-mi caut o pozitie cu vizibilitate buna spre scena. La ora 21,00, in uralele necontenite ale celor peste 50000 de spectatori, luminile se sting iar pe cele 3 ecrane uriase se deruleaza un film animat avandu-i ca personaje principale pe membri Ac/Dc. Acesta a fost inceputul a doua ore de spectacol cu muzica rock de calitate, lumini, efecte speciale si multa multa energie, in compania uriasei locomotive trade-mark al turneului, dar si a clopotului prevestitor de “Hells Bells”. In doua ore AC/DC au cantat piese noi, dar in special de pe albumele precedente. Am ascultat live cu placere ca aproape tot albumul “Let there be rock”, cel care a marcat o intreaga generatie. Un Brian Johnson neobosit , prea putin comunicativ cu publicul, dar care cu o naturalete fantastica, ii incita cu ceea ce canta pe cei prezenti. Dar si mai remarcabil un Angus Young care, la impresionabila sa varsta, a parcurs “kilometrii” intregi dintr-o parte intr-alta a scenei culminand pe o scena in mijlocul stadionului, unde, in culmea solo-ului, o explozie de confetti a acoperit cerul. Acelasi Angus Young a oferit publicului pe “The Jack”, piesa “dirty” cum a definit-o Brian Johnson, un remarcabil spectacol de “streaptease”, renuntand la tinuta de elev care l-a consacrat, bucata cu bucata, ramanand intr-o pereche de boxeri negri inscriptionati cu AC/DC. Numeroasele spectatoare aflate in fata scenei au oferit atat formatiei cat si publicului, prin intermediul ecranelor uriase, imagini de neuitat cu desuurile proprii, pe o piesa lansata cand probabil ele nici nu erau nascute. Finalul a fost punctat de salve de tun in acordurile “For those about to rock – We salute you” si un foc de artificii. Doua ore au trecut fara sa ne dam seama si cu un regret amar ca noi am fost privati de un asemenea show. Romanii au fost insa nelipsiti, banuim chiar ca intr-un numar foarte mare. Un steag tricolor era vanturat de la inceput pana la iesire din arena de un grup de clujeni entuziasmati. Concluzie finala: un sunet de calitate, nu foarte tare, dar indeajuns de clar sa auzi si cea mai mica lovitura de cinel, lumini senzationale cu un scenariu adaptat fiecarei piese in parte, efecte speciale pentru cele mai cunoscute piese AC/DC si o trupa cu o energie iesita din comun pe care, din pacate, nu o regasesc la autohtoni indiferent de varsta. Autor: Andreea